Avem nevoie de legea presei?

scris de | joi, 10 ianuarie 2013, 22:45 | 1 comentariu

Da, chiar avem nevoie!

De trei zile încoace tot citesc păreri legate despre această lege, lucru care, din inimă, mă face să mă simt mândru de reacţia blogosferei la o astfel de decizie. Nu vreau să aduc în discuţie observaţii pripite, însă se pare că majoritatea oamenilor de blogging români, dacă se poate spune aşa, sunt de partea cea bună a baricadei, şi anume cea în care o astfel de lege este mai necesară decât desfiinţarea unui număr enorm de publicaţii mass-media de la noi.

Cu toate că se poate interpreta în fel şi fel de moduri, am amânat puţin publicarea acestui articol nu din cauza lipsei argumentaţiei, căci ea nu lipseşte deloc în cele ce urmează, ci mai mult din necesitatea de cunoaştere a fenomenului în viaţa de zi cu zi. Pentru că este un lucru ce-l afectează şi pe omul de rând, nu doar pe cei ce au legătură cu mass-media şi trusturile de presă.

Iar ca să argumentez, o să minimizez problema la cazu-mi, evitând, pe cât posibil, să dezvolt o comparaţie de amploare sau care face referire la orice trust de mass-media românesc şi nu numai. Aşadar…

… ca blogger cu aproape trei ani de activitate (da, încă n-am 17 ani împliniţi, da’ cică e bine să începi de mititel), am în minte articole, dacă nu reportaje sau investigaţii, care, credeţi-mă, căci vorbesc pe de-a dreptul cuvântului, ar zgudui lumea imbecilă în care trăiesc majoritatea creştinilor, ortodocşilor şi alţi împătimiţi de lucruri încă nedovedite. Ca să dau şi-un exemplu, uitaţi-vă la cazul părintelui Cristian Pomohaci. Din punctul meu de vedere, ceea ce el dezvoltă în comunitatea din Moşuni, reprezintă o adevărată sectă şi nicidecum ceva ce are legătură cu acel creştinism cunoscut tuturor.

Mi se pare totalmente corect ca într-un secol 21 să pot vorbi liber despre creştinătate, religie şi marketingul religiei, fără să-mi fie pusă piedică de către cenzură. În acest moment, cu acea lege a presei emisă în anul 1974 (!!!) nu aş putea face una ca asta.

… ca blogger cu domeniu propriu, cu peste 400 de articole la activ şi o grămadă de idei ce urmează a cunoaşte calea aplicării, am nevoie de o astfel de lege. Nu din motive ce ţin de cititori sau de jurnalişti, recte “jurnalişti”, ci, bineînţeles, pentru început, de mine. O zic tare, n-am nevoie de puţoi (care şi-au luat licenţa cu nota 6) care să se inspire din munca mea sau să o ia cu ambele mâini şi să o treacă sub numele lor de scriitori cu picioarele.

… ca devorator de presă şi tânăr care se culcă în fiecare noapte la cel puţin ora 1, adicătelea 01 a.m., din varii motive ce ţin de blog şi de actualul, în care-mi arunc cea mai mare dăruire şi dorinţă de-a scrie, proiect (www.cumsafacem.com), am nevoie de legea presei. Pentru ca Serj cinefilu’ să se poată odihni-n mormânt şi să aibă linişte chiar şi atunci când îşi doreşte să fie ars şi împrăştiat în câmpia de apă-n care se zbat ambarcaţiunile.

… legea presei este necesară şi pentru faptul că astfel de ştiri (aici) n-au ajuns pe canalele naţionale de televiziune, însă aberaţiile gen CanCan, Jurnalul, Adevărul înregistrează cifre de audienţă record.

… pentru că, asemeni persoanelor pe care le promovez în categoria Jos pălăria pentru…, din bara laterală a blogului, doresc binele ţării şi evoluţia unei prese de calitate.

„Este nevoie de o lege făcută bine şi care să reflecte realitatea. Şi când spun asta vreau de fapt să spun că la vastul capitol „presă” este musai să fie incluse blogging-ul şi freelancing-ul (în jurnalism). Aşa cum spunea şi Chinezu aici, în esenţă şi presa şi blogger-ul (şi un jurnalist freelancer, addendum propriu) fac acelaşi lucru (cu unele dezavantaje ale blogger-ului faţă de jurnalist): transmit o informaţie către publicul larg.”

Din Sagittarius citire.

„Breasla asta a jurnaliştilor are nevoie de o lege a presei, chiar dacă se împotriveşte cu înverşunare ideii, de ani de zile – o lege care să filtreze accesul în meserie, să impună sancţiuni pentru cei care-i încalcă regulile şi, în general, să reglementeze, în fine, un domeniu pe care jurnaliştii n-au reuşit să şi-l auto-reglementeze de două decenii încoace.”

Din Vlad Petreanu citire.

Există 1 comentariu publicat la acest articol:

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!