Blogosfera și un anonim matinal

În seara asta voiam să prezint câteva fotografii și păreri în legătură cu Muzeul Ouălor Încondeiate din Moldovița, județul Suceava, vizitat pe 2 martie, însă a intervenit o mică schimbare. O piedică reprezentată de un utilizator anonim căruia îi mulțumesc public în fața tuturor cititorilor de pe blog pentru comentariile lăsate la două dintre articolele publicate aici.

Nu vreau să fiu înțeles greșit și să considerați că articolul este copiat după materialul lui Max Peter (aici) acum câteva zile. Ceea ce vreau să subliniez este că cei care încearcă să ofere ceva nou în blogosfera românească sunt, de cele mai multe ori, luați în râs. Așa mi s-a întâmplat și mie astăzi.

„Dar ce sunt toate căcaturile alea? Îmi bag pula în site-ul tău. Mai bine făceai despre degradarea căcatului că era mai interesant. Pe cine crezi tu bă pulă că interesează gunoiul ăsta de articole? Pe dracu! Ești mai prost decât permite legea. Tu întreci măsura! O zi bună în continuare”.

Comentariul ăsta a fost publicat pe 6 martie 2012, la ora 07:40, la articolul „Comparație între trecut și prezent (episodul 7): clădirea Izvorului Sentinela”. Am ales să nu cenzurez niciun cuvânt din cele spuse de acest anonim tocmai pentru a avea parte de și mai multă satisfacție. Dar am șters comentariul și am ales să nu răspund pentru că nu mă pot coborî atât de jos doar pentru a da explicații unui care nu are habar cât timp a durat Războiul de 100 de ani, de exemplu.

Ce să mai spun despre alte momente din istoria predată în școala generală. Totuși, dacă cel care a scris acest comentariu și-ar fi asumat cele spuse prin folosirea unui nume real aș fi răspuns cu tot dragul și aș fi explicat de ce am ales să scriu articolul. Dar în cazul de față am ales să mă rezum la aruncarea comentariului în coșul de gunoi.

Chiar nu îi înțeleg pe cei care scriu astfel de comentarii. Nu îl cunosc și mai mult ca sigur că nu mă cunoaște. Punct. Nu pricep de ce trebuie să își piardă timpul citind un articol redactat pe parcursul a mai multor zile la care am scris, am șters, iar am scris și iar am șters pentru ca fiecare idee să sune așa cum am crezut că trebuie. Dacă nu îi place cuiva acest blog trebuie să știe că există butonul de ieșire. Simplu. Nu trebuie să fie jignit cel care pierde ore bune în fața unui laptop pentru a oferi informații relevante pentru majoritatea pasionaților de istorie și arhitectură.

Iar acum vă invit să citiți și cel de-al doilea comentariu lăsat de acest anonim, publicat la șapte minute distanță de primul, în aceeași zi: „Ai fotografiat niște fotografii, nu? Mamă, dar tâmpit mai ești. Mai interesant era dacă fotografiai o budă ecologică”.

Și de această dată am ales să nu cenzurez niciun cuvânt doar pentru ca anonimul ăsta să aibă și el momentul său de glorie. Acesta a fost publicat la una dintre edițiile seriei de articole „Life in Pictures”, denumit „O altă modalitate de a ne uita la flori”. Pe lângă faptul că acest comentariu este mai mult decât absurd, chiar nu pricep cum cineva cu un IQ mai mare de zece poate să spună că imaginile prezentate sunt fotografii ale unor fotografii. Și acest comentariu a avut aceeași soartă ca cel anterior.

Dacă cel care a scris cele două comentarii va citi acest articol, îl rog să nu creadă că sunt laș pentru că am șters părerile sale inteligente. Au fost șterse din simplul motiv că acest blog este dedicat unor persoane iubitoare de istorie, fotografie, arhitectură și tot ce este frumos în general.

7 comentarii

  1. Îmi pare rău că te lovești de așa ceva. Elimină posibilitatea comentării de către anonimi. Eu așa am făcut. Pe blogul tău tu ești stăpânul absolut. Nu trebuie să îți justifici nicio acțiune față de nimeni.

  2. Îmi pare bine că am găsit blogul tău via un grup de Facebook denumit Descoperă Bucovina și îmi pare rău să văd că un site cu și despre fotografie nu a scăpat de lopețile pe care unii le au în loc de capete și dau cu ele de parcă ar fi într-un război cu spațiul. Dacă te ajută cu ceva ceea ce îți voi spune acum atunci așa să fie. Ceea ce tu ai primit ca bonus este doar o mică parte din cele primite de mine la un articol despre tantra, așa că îți imaginezi dimensiunea bâtelor din carul cu oale. Amenințări, terfeliri, ironii și așa mai departe.

    Dar absolut toate comentariilor au fost de tipul ăsta și toate sub protecția aceluiași anonimat și a unor adrese de e-mail generate pentru câteva minute. I-am invitat scurt să dezbatem și asupra celorlalte subiecte de pe site, dar tăcerea a fost totală, ceea ce m-a făcut să cred că există o anumită tagmă de idioți frustrați care nu au curajul să se avânte pe un teren ce implică folosirea măcar a unui neuron activ și nu se simt, dar de fel nu se simt activi decât din punct de vedere patologic.

    Așa că dacă tot suntem frați de suferință în scris pe blog îți sugerez să uiți de fenomenele atipice unui ADN nebunatic și prea frumos pentru a fi mânjit cu oameni de soiul ăsta și acceptă să mergi mai departe de dragul frumuseților pe care atât de frumos le știi tu pune în imagini. Am o nedumerire: oare știe anonimul că o budă ecologică este frumoasă prin însăși definiția ei?

  3. La mine este simplu. M-am lecuit de astfel de comentarii așa că oricine comentează așteaptă aprobarea comentariului. Este mult mai igienic.

  4. El vorbește despre măsura pe care ai întrecut-o? Păi măsura este dată de oameni cu identitate, nu de curajoșii care au păreri guițând de la ei de acasă. Tu vrei ca el să nu te creadă laș? Păi laș este el. Tu nu ai dreptul de a șterge gunoaiele lăsate de el pe blog, ci obligația de a nu permite murdărirea blogului. Eu am avertizat că șterg orice comentariu dacă este anonim sau cu o adresă de e-mail falsă.

    Pe toate blogurile mele sau pe cele pe care le coordonez există moderarea comentariilor. Dacă un comentariu nu este exprimat decent poate să mă laude liniștit. La fel, dacă păstrează o minimă decență, poate să mă desființeze. Dar pretind argumentație. Pe stradă, unde nu își face datoria poliția, ocolesc gunoaiele. De ce ar trebui să le accept pe blog?

  5. Cenzură este atunci când te identifici, argumentezi părerea și eu refuz să o aprob. Când vii și spurci ascuns în tufa anonimatului am obligația să dau cu mătura. A face curățenie nu este cenzură. Democrația nu înseamnă nici nesimțire, nici nerespectarea regulilor.

Ce părere ai despre acest articol?