Final de Toamnă la Voroneţ, cu bune şi cu rele

scris de | luni, 28 octombrie 2013, 20:20 | 2 comentarii

Am ajuns şi eu acasă, iar amintirile încep să-mi inunde gândurile. Sughiţ de rup! Poate din cauză că în acest moment, Marius Matache şi Sorin Poclitaru îşi susţin spectacolul la Teatrul Excelsior din Bucureşti şi se gândesc la ce teoreme o să mai scriu despre ei. Oricum ar fi şi oricât de mult m-ar încurca sughiţul la bătut tastatura, eu le ţin pumnii de aici din Bucovina şi le doresc sala plină, că merită cu vârf şi îndesat!

În mare parte, ce-am avut de spus despre festival, am spus în articolele publicate zilele acestea. Acum mai rămân concluziile de aşternut şi de încheiat un weekend frumos, cu oameni minunaţi şi cu o vreme superbă. După cum spunea un clasic în viaţă, frumoasă-i Toamna la Voroneţ!

Încep cu părţile mai puţin bune: festivalul nu s-a bucurat de o promovare puternică în oraş, iar asta s-a văzut în sala de proiecţie. Destul de puţini oameni la scurtmetraje şi la celelalte activităţi incluse în program; doar la difuzarea filmelor din cadrul Caravanei Filmului Românesc şi la proiecţiile eveniment (Sunt o babă comunistă, Campioana, Poziţia Copilului şi Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism) sala a fost aproape plină. Poate la ediţia a 34-a lucrurile se vor mai schimba, iar organizatorii se vor implica şi mai mult în promovare. Şi cum primarul Marius Ursaciuc a făcut în trecut parte dintr-un grup de umor, s-ar putea scoate un slogan şi câteva texte excelente pentru promovare şi expunere!

Invitaţi de clasă la festival. Se putea pune accent pe acest lucru! Nu vorbim aici de orice ciot din cinematografia românească, ci de personalităţi de care ar trebui să ne bucurăm că încă le mai avem: Mircea Diaconu, Elisabeta Bostan, Marian Râlea, Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile. Nu era foarte greu să se menţioneze prezenţa lor peste tot alături de un mic îndemn: veniţi să-i vedeţi, să-i cunoaşteţi şi să discutaţi ca de la om la om. Pentru mine a fost o onoare să fac o fotografie cu Mircea Diaconu şi să o am alături pe Elisabeta Bostan, iar mai apoi să stau la aceeaşi masă cu maestrul.

Despre puţinele scurtmetraje selectate pentru concurs, a scris Oltea mai bine decât aş putea-o eu face. Citiţi-i părerea vis-a-vis de faptul că din aproape 100 de filme trimise, s-au difuzat puţin peste 20. S-a proiectat, spre exemplu, On Ice, dar s-a dat deoparte În bezna nepăsării. Dar este fix părerea mea şi e mai mult decât probabil să greşesc.

Trec la părţile bune. E extraordinar că un astfel de festival a reuşit să reziste timp de 33 de ediţii. E o muncă extenuantă în cadrul a trei zile de film, fotografie şi diaporame, care nu se poate face cu orice oameni. Trebuie echipament, trebuie sponsorizări, trebuie persoane care să se implice cu adevărat. Dar dacă şi acum s-a mai putut ţine Toamna la Voroneţ, înseamnă că încă mai există oameni care cred în cultură şi care sunt dornici să o dea mai departe şi celorlalţi.

Oameni minunaţi care s-au ocupat de festival şi invitaţi. M-am bucurat nespus că l-am revăzut pe Marius Matache şi că am avut şansa de a-l vedea din nou cu chitara în mâini şi cu versurile în minte; că l-am revăzut şi pe Sorin Poclitaru şi că am avut ocazia de a-i asculta poeziile, de a-l trage de limbă pentru un scurt interviu, de a sta la aceeaşi masă şi de a fi martor la scrierea unei noi poezii. I-am văzut pentru prima dată pe Mircea Diaconu şi pe Elisabeta Bostan şi am avut ocazia de a le asculta vorbele; doi oameni minunaţi, cu două caractere la fel de minunate.

Echipa de bloggeri oficiali. E un nume pompos chiar şi pentru cei mai buni, aşa că am preferat să fim numiţi doar bloggeri peste tot pe unde ne-a dus programul festivalului. Am fost 6 în total, cu tot cu Marius Matache, care s-a făcut remarcat şi ca blogger, dar şi ca voce, şi cu Daniela, prezentă din partea ForeverFolk şi JazzCulture. Înafară de ei, am avut ocazia să o cunosc pe Oltea Zambori, veterană a onlineului de ceva ani, pe tânărul Mădălin Blidaru, dar nu mai tânăr decât mine, şi pe simpatica de Monica Sibişteanu. Toţi oameni faini, cu care am făcut treabă bună. Care sper să fie apreciată şi de organizatori şi care să-i determine ca şi la următoarea ediţie să formeze o echipă de bloggeri.

Per total, Festivalul Toamnă la Voroneţ a avut şi bune, a avut şi rele. S-a bucurat de sala aproape plină, s-a întristat şi de sala aproape goală. Dar dincolo te toate criticile şi aprecierile scrise de mine sau de alţii, important e că festivalul a adunat oameni în Bucovina şi că a arătat tuturor că un festival poate respira chiar şi după 33 de ani de la prima ediţie.

Iar ca bonus de final, unul dintre motivele pentru care merită să vizitaţi Gura Humorului; aleile colorate. De la stânga la dreapta, maestrul Sorin Poclitaru, Monica Sibişteanu, Yoggi şi maestrul Marius Matache; iar eu la butoane.

tlv

Există 2 comentarii publicate la acest articol:

  1. Litere Stacojii

    Buna, te invit la un concurs simplu pe blogul meu in care cu 2 distribuiri, poti castiga unul din cele doua pandantive oferite, pe care il poti grava asa cum iti doresti. Unul este placat cu aur, altul cu rodiu.
    Concursul este pe prima pagina a blogului, te astept cu drag. :)

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!