Frumusețea de a locui la țară (prima parte)

scris de | vineri, 31 august 2012, 21:36 | 13 comentarii

Îmi pare rău că nu am apucat să vă anunț și aici pe blog, însă acum aproape trei zile, cu toate că școala începe în mai puțin de 11 zile, mi-am luat rucsacul în spate, ceva haine, aparatul de fotografiat, portofelul și am plecat în călătorie. Nu a fost nimic programat, nimic bine planificat cu săptămâni în urmă, ci doar ceva spontan. Pentru că, nu-i așa, viața e mai frumoasă atunci când totul vine pe moment.

Pe 30 august, la ora șase dimineața, am ieșit din casă. În majoritatea cazurilor, aș fi spus că mersul cu autobuzul ar fi cea mai proastă alegere, însă de această dată mă voi abține. Nu din motive speciale, ci doar pentru că mi-a plăcut. De ce? Nu știu! Pur și simplu mi-a făcut plăcere să simț fiecare groapă, să fiu aruncat în stânga și-n dreapta de un șofer care zici că transporta saci cu cartofi, nu persoane plătitoare de bilet. Care apropo, nu e foarte ieftin având în vedere condițiile. În fine, nu vreau să o dau prea tare în negativism, măcar acum. Vreau, totuși, ca această serie de articole să aibă o linie pozitivă, care să stârnească zâmbete, să aducă plăcere atunci când este citită, să fie ceva frumos. Cu toate astea, mi se pare puțin exagerat ca un autobuz să parcurgă o distanță de 200 de kilometri în mai mult de șase ore.

Acum bănuiesc că ar trebui să vă spun pe unde am ajuns cu aparatul de fotografiat și ochii-n obiectiv. Însă de ce să o fac? Așa-i că viața e și mai frumoasă atunci când totul e și spontan și misterios? Chiar e. Eu până să nu cobor din autobuz, chiar nu știam unde mă aflu. Am dormit, nu am răspuns la apeluri sau la mesaje, nu am vorbit cu celelalte persoane, așa că-i de la sine înțeles.

Glăvăneștiul e un sat frumos. Podu Turcului la fel. Toată călătoria asta e un fel de trecere printr-un portal al timpului; am plecat de la oraș și-am ajuns la sat. Dar nu orice sat, ci unul dintre cele autentice. Aici totul e altfel. Dacă vrei să faci o salată, te duci în grădină, îți iei două roșii, un castravete, scoți două cepe, două ridichi și asta-i. Dacă vrei să mănânci fructe, ai struguri, caise, gutui, mere în livadă și struguri oriunde pe lângă casă! Atât roșii cât și albi. E ca un vis, pe bune.

Apă îți scoți din fântână. Pâinea se face în cuptor, doar din făină, puțină apă, sare și ceva mac pe deasupra. Dimineața, dacă vrei o omletă, îți iei ouăle direct din cuibarele găinilor și ceva piept de pui proaspăt din frigider. Uleiul se face din floarea-soarelui, imediat după ce duci semințele la târg. Le bagă într-un aparat, iar în vreo jumătate de oră ai ulei. Natural, consistent și de o culoare total diferită de cel din comerț. Dacă ai chef de o cană de lapte, la fel, mergi în grajd și gata! Ca să o spun mai pe scurt, ca să nu mai fiu nevoit nici să dau exemple cu nemiluita, pe aici, mergi la magazin doar dacă vrei să bei o bere sau să-ți iei o pâine atunci când ești prea obosit să pui aluatul în cuptor. Sau dacă vrei vreo ciocolată.

Încă nu m-am gândit ce voi scrie în partea a doua a articolului, însă până atunci când voi prinde din nou conexiune la internet, tot îmi va veni mie o idee. Că, până la urmă, atunci când totul e diferit, subiectele vin doar dacă ai și suficientă voință! Că-n rest…

Apropo, ospitalitatea oamenilor este cu adevărat o calitate. Nu degeaba scriu articolul acesta de la un om cu care am făcut cunoștință acum aproximativ o jumătate de oră! Am gustat și-un pahar de vin, pe deasupra! Eh, eh?

Există 13 comentarii publicate la acest articol:

    1. Ciprian blogger

      La cat de frumos e aici, sincer sa fiu, mi-e si lene sa deschid aparatul de fotografiat. Fac insa o incercare pentru voi toti :d

    2. Alki

      Io am fost pana la Buzau. Da’ eram obosit si n-am scris nici un rahat. Plus c-am mers noaptea si n-am putut face poze.
      M-am lecuit de road-tripuri de vreo doi ani…

    3. Ciprian blogger

      Pai se putea sa nu scriu eu?
      Oricum, asa cum probabil ti-ai dat seama, trebuie sa avem o discutie pe tema calatoriei mele.
      Da’ vorbim cand ma intorc in zona! Salutari din inima Moldovei.

  1. Ana

    Buna, Ciprian! :) De cand mi-am luat eu talpasita de pe blog, nu te mai gaseam… Ma bucur insa ca am dat de tine si ma bucur ca ai plecat in vacanta la sfarsit de vacanta la tara… Aer curat, liniste, relaxare… Toate bune! Sa ai o toamna buna si bogata! ;)

  2. Andrei

    Salutare !

    Ei , vezi tu dar ce bogata este natura dincolo de barlogul ursului care este Tara Dornelor ? Am simtit si eu vara asta in satul parintilor mei exact acelasi lucru .

    Vezi ca Max il citeaza pe Odo Boehm Renei pe aici

    http://romanianstampnews.blogspot.ro/2012/08/despre-metodica-studiului-16.html ,

    ceea ce m-a bucurat enorm. Trebuie sa-ti arat studiul lui Boehm asupra Spicului de grau. A avut doua studii dar de al doilea nu stiu nimic.

    Stai sa vezi Cipriane ce magica surpriza am avut acum vreo 15 zile cand am intalnit un batranel care l-a cunoscut foarte bine pe Boehm ! Nici nu-ti poti da seama cate informatii am scos de la dumnealui ! Si cate informatii si amintiri de istorie locala are batranelul !

    Ciao , numai bine !

    1. Ciprian blogger

      Chiar ma bucur si eu ca Max a citat din Boehm. Ma bucur, de asemenea, ca proiectul tau prinde contur. Iar acum, ca l-ai cunoscut si pe acel batran, totul o sa capete sens in adevaratul sens al cuvantului.

      Trebuie sa discutam cand ajung pe acasa! Salutari din locuri mirifice.

    1. Ciprian blogger

      Salutare si bine ai venit pe blog.
      De tot ceea ce tine de Boehm se ocupa un bun prieten de-al meu, insa nu pot face publice detaliile. Lasa-mi un numar de telefon pe adresa de mail ciprian@pardau.ro si discutam telefonic.

  3. Pingback: Frumusețea de a locui la țară (partea a doua)

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!