Impresii după vizionarea filmului „Poziţia copilului”

scris de | marți, 14 mai 2013, 22:42 | 3 comentarii

afiş

Bun, acum că filmul „Poziţia copilului” a fost difuzat de 3 ori în două zile la Vatra Dornei, că ştim că peste 500 de persoane au fost prezente în sala Casei de Cultură şi că majoritatea s-au tras în fotografii cu ursuleţul de aur, pot într-un final să dau frâu liber gândurilor şi să spun ce cred despre lung-metrajul lui Călin P. Netzer, dar şi despre publicul prezent.

Încep cu filmul. Sincer să fiu, mă aşteptam la mai mult de la omul care a creat „Medalia de onoare”, având în vedere că „Poziţia copilului” este deja al treilea lung metraj pe care Călin Netzer îl regizează, fapt ce nu mă poate face decât să mă aştept la din ce în ce mai mult. Scenariul nu este deloc deosebit, însă este incredibil cât de mult s-a putut scoate din el. Ce nu mi-a plăcut a fost momentul în care s-a pus punct filmului. După discuţia emoţionantă dintre tatăl copilului ucis în accidentul de maşină şi mama celui ce l-a ucis pe băiat şi după conversaţia mimico-gestuală dintre Barbu şi tatăl copilului decedat, parcă te-ai aştepta la o continuare ceva mai sugestivă decât un ecran negru cu sfârşit.

În rest, jocul celor două personaje principale, Barbu (Bogdan Dumitrache) şi mama sa (Luminiţa Gheorghiu), mi-a plăcut în mod deosebit, chiar dacă B. Dumitrache a cam uitat să înjure de când a jucat în „Portretul luptătorului la tinereţe” sau în „Din dragoste cu cele mai bune intenţii”.

urs

Continui cu publicul. Spuneam într-un articol anterior cum că mi-aş dori să văd cât mai multă lume în sală. Acum, după ce am fost la film, pot spune că dorinţa mi s-a îndeplinit. Prima difuzare a acestuia a avut loc cu casa închisă şi cu toate locurile ocupate. Bineînţeles, nu au lipsit telefoanele nepuse pe silenţios sau persoanele care să comenteze în timpul filmului scenele văzute, dar a fost bine.

Contează că lumea a răspuns pozitiv unui astfel de eveniment, iar din ideile pe care mi le-am format, pot spune că publicul dornean este un public însetat de cinematografie şi de un trai mai bun! :)

Dacă aveţi ocazia să vedeţi filmul, cumpăraţi-vă bilet şi mergeţi în sală. Nu neapărat pentru că nemţii l-au premiat cu ursulică de aur, ci mai mult pentru că merită observată evoluţia lui Călin P. Netzer ca regizor de filme de calitate.

Există 3 comentarii publicate la acest articol:

  1. anca

    chiar daca mai multi prieteni nu au ramas impresionati de film, cred totusi ca voi merge sa-l vad, sa-mi fac propria parere. pentru ca am observat ca in ceea ce priveste filmele romanesti, parerile difera cu mult mai mult

  2. Andrei

    Sunt sigur 100% ca nu o sa-mi placa filmul dar o sa-l vad cumva .
    Fac parte din categoria acelora carora DECADENTA OCCIDENTULUI este Evidenta. Aprecierea Occidentului fata de un film Romanesc actual ma face din start circumspect deoarece aprecierea lor este infestata de lucruri pe care nu vreau sa le exprim aici ( tin tot de decadenta occidentului european ).

    Apreciez in continuare cinematografia sovietica , poloneza, … , dinainte de 1990 si realizarile lor.
    Andrzej Wajda ( ….Padurea de mesteceni )
    Andrei Tarkovski
    Nikita Mikhalkov

  3. Andrei

    Un film care m-a impresionat enorm a fost Cronica adolescentei (1986) in regia lui Andrzej Wajda.
    Cauta-l.
    O sa-ti placa.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!