Lansarea lui Make, piţeria La Bomba şi bloggerii

scris de | duminică, 3 februarie 2013, 14:44 | Tu ce părere ai? Hai să discutăm!

Acum câteva zile bune, mă trezesc cu un mesaj de la Cristi: „Auzi, vezi că pe 1 februarie ajung la Gura Humorului şi la Suceava. Cu cei din DreamTeamRO.net. O să îţi dau programul când îl definitivăm, poate te lipeşti de o bere cu noi.” În mintea mea, călătoria era ca şi programată, însă a fost nevoie de o săptămână în plus pentru a confirma aşa cum se cuvine şederea la masa bloggerilor şi ciocnirea unei sticle de Ciuc autentice. Mă rog, au fost mai multe, dar dă bine la portofoliu să aminteşti doar de una! :D

Am atâtea de povestit în articolul acesta, încât l-am structurat în patru părţi importante (ale zilei de 1 februarie). Prima dată, mă gândisem să scriu patru materiale şi să le public separat, legate între ele printr-un titlu comun, dar mi-am spus că duminica cine stă să mai citească, de atâtea ori, relatări despre aceeaşi zi.

Aşadar, să dăm cu titluri cât China, să-şi poată alege vizitatorul ce să citească!

Despre localul Cooperativa de piţa pe vatră „La Bomba”

Trebuie menţionat că numele localului este mirific. Transpus perfect în spaţiul bucovineano-românesc, creează o legătură între trecut şi prezent (cooperativă şi pizza), scris aşa cum îi cade românului mai bine, explicat pe îndelete. Adică, e aşa cum trebuie să fie! Unde mai punem şi că piţeria este la doi paşi de primărie şi de centrul comercial al Gurii Humorului.

Am plecat din Vatra Dornei la 14:44, cu trenul R5704. Biletul a costat mai puţin de cinci lei, mulţumită carnetului de elev şi reducerilor. Mare economie n-am făcut, însă dacă se poate, de ce să nu se facă! După cele două ore state în tren şi cei 70 de kilometri făcuţi, am ajuns în Gura Humorului. DreamTeamRO, gaşca lu’ Chinezu, încă nu era ajunsă prin zonă, aşa că am dat o fugă la piţeria La Bomba. Am zis că, dacă tot se ţine lansarea lui Make acolo, de ce să merg în alt loc?

În cele maxim zece minute făcute de la gară până la piţerie, îl sunasem pe Chinezu să-l întreb pe unde se plimbă şi dacă au ajuns prin oraşul cu pricina. Să-mi cadă faţa când am auzit din măruntaiele telefonului că ei de abia au ajuns la hotelul din Suceava.

Am intrat, m-am aşezat la o masă şi-am comandat o piţa mini la 10 lei. Nu îmi era prea foame, însă mi-am zis că de test merge. Şi-a mers superb! Blatul acela finuţ, subţire şi sosul de roşii, egal armonia gustului. Cam aşa arată meniul (furat de pe siteul Cooperativei):

meniu pizza

Când a sosit şi gaşca de bloggeri aveam să aflu, alături de Claudiu, că piţa mănânci aici şi mori acasă e teribilă. De iute! Mă rog, ca un scurt rezumat, dacă e să mă întrebe vreodată cineva unde se poate mânca bine prin Humor, o să recomand cu mândrie Cooperativa de Piţa. Că doar e localul bloggerilor, tată!

Despre DreamTeamRO, implicit despre Make, Chinezu, Dulea, Claudiu, Ştefan şi Cristi

Despre gaşca asta de bloggeri n-am de spus prea multe. Dintre toţi, eu îi citeam doar pe Chinezu şi pe Cristian Florea, iar pe restul îi ştiam doar din fotografii. Însă în acea seară, căci cu distinşii m-am întâlnit undeva după ora 18, am dat pentru prima dată mâna cu toţi şase. Sunt oameni faini, care au habar cu ce se mănâncă social media şi care ştiu să se distreze. Ce să mai spun, îi salut încă o dată de aici, din buricul Bucovinei.

Despre lansarea albumului „Hoinar prin Piaţa Matache”

Câteva dintre melodiile lui Make le mai ascultasem pe youtube, imediat după ce amflasem de lansarea albumului. Avea o voce plăcută, care te liniştea! Însă şi mai plăcută este să o asculţi live. Alta-i treaba!

M-am bucurat sincer pentru primul său album lansat şi pentru faptul că la concert s-au prezentat câţi s-au prezentat. În timpul melodiilor am admirat chipurile ascultătorilor şi mai mare mi-a fost inima când le-am văzut zâmbetele împărtăşite. A ieşit o seară aşa cum trebuia, iar Make sunt convins că nu mă poate contrazice! În cele câteva minute în care mi-am revenit din starea de relaxare ce mă cuprinsese, am făcut puţin pe-a omu’ cu social media şi-am filmat una dintre melodii, ca să vadă toată lumea ce a pierdut. Piesa se numeşte „Hai să…”.

Despre lansarea cărţii „Ghinionul de a fi norocos” de Sorin Poclitaru

Nu cred că mai încape îndoială că şi distinsul este, de asemenea, un om fain. Pentru cine nu ştie, face pe-a patronul Cooperativei cam 400 de zile din 365. Cât timp am stat noi frumos la masă şi-am ciocnit beri şi-am savurat pizza, dânsul a jucat rolul gazdei, a avut mereu vorbele bune şi glumele cu el şi ne-a explicat la fiecare-n parte de ce s-au ales piţele sale cu denumirile din meniul de mai sus.

Asemeni lui Make, şi pe nea Sorin l-am tras într-o filmare, în timp ce recita unul dintre pamfletele din cartea pe care tocmai ce o lansa. Am râs copios! Din păcate, clipul n-a ieşit prea bine, şi-am zis că decât să-l public aşa rău cum e, mai bine deloc! Da’ dacă doreşte cineva să vadă minutul filmat, fac cumva şi urc clipul pe youtube.

Per total, ziua de 1 februarie a fost mai mult decât frumoasă. A fost, aşa cum are obiceiul de-a spune fratele meu, maie, maie (mare).

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!