Românul ştie ce e ăla ciclism

scris de | sâmbătă, 4 mai 2013, 13:26 | 4 comentarii

Anul ăsta cel puţin.

Faţă de anul trecut se pare că au avut loc schimbări majore în ceea ce priveşte mentalitatea şoferilor în trafic alături de ciclişti pe un drum naţional principal şi european în acelaşi timp. Recomand să citiţi articolul scris anul trecut, în care spuneam cu maximă convingere că românul habar n-are ce e ăla ciclism dacă nu îi explici că reprezintă două mingi de fotbal acţionate de pedale.

cursiera

Anul ăsta chiar nu ştiu ce s-a întâmplat cu şoferii. Vara trecută claxonau toate maşinile, mai puţin cele cu numere străine, iar acum nu mai scot un sunet nici măcar tirurile. O fi din cauză că în capitală tocmai ce s-a inaugurat cea de-a doua pistă legală pentru biciclete, din cauza manifestărilor atât online cât şi offline a cicliştilor sau a început lumea să se mai uite şi la altceva înafară de fotbal.

Ca să dau şi câteva exemple:

Caz 1.
La un moment dat trebuia să cobor o pantă de vreo 200 de metri şi cum aveam eu viteză pe coborâre, cele două maşini care erau în spatele meu au aşteptat până s-a terminat panta, iar apoi şi-au văzut frumos de drum, depăşindu-mă. Nu claxoane, nu şoferi grăbiţi. Bine, adevărul e că una dintre maşini avea număr de Austria, da’ la câţi cetăţeni avem noi peste graniţe, mici şanse să fi fost străin.

Caz 2.
La un moment dat trebuia să dau din pedale câţiva zeci de metri pe o căţărare în curbă, imediat după o trecere la nivel cu calea ferată, asta după ce am aşteptat la barieră să treacă un interregio de la Iaşi la Timişoara. Fiind barieră am oprit pe bandă, n-am depăşit coada să mă pun eu cocoş primul, iar la plecare am rămas acolo, înaintând corespunzător. În faţa mea era un camion şi o maşină mică, iar în spate alte două tiruri.

După ce am traversat trecerea, a urmat panta, pe care camioanele o parcurg mai greu. După ce primul camion a urcat şi a reuşit să dea de drum drept, am mai rămas eu şi cele doua tiruri care erau în spatele meu. M-am ferit frumos din faţa lor şi le-am făcut loc să urce. După ce au trecut de mine, mi-au dat amândouă câte un flash de mulţumire, semn că şoferii conştientizrază situaţia cicliştilor pe drumurile din România.

Caz 3.
Ok, ăsta e negativ. În oraş era să mă agaţe un taximetrist, că na, vroia el să mă depaşească exact când venea altă maşină de pe celălalt sens!

Există 4 comentarii publicate la acest articol:

    1. Ciprian blogger

      Pot spune acelaşi lucru! Am citit tot ce ai scris de când am lăsat ultimul comentariu pe blog la tine. Ideea e că nu am timp mai deloc, iar când îl am, scriu!

  1. Mr.S

    Ai fost norocos , eu ies aproape zilnic undeva dupa ora 6 pe cursiera sa-mi fac portia de antrenament (undeva la 90 km pan’ se insereaza) si nu reusesc sa scap fara 20 de claxoane si flash-uri.

    De ceva vreme ii salut in cel mai placut mod , le fac cu mana ca si cum m-ar saluta un prieten , reactiile sunt de toata frumusetea , de la uimire pana la zambete si claxoane prietenoase:)) , unii pornind si avariile dupa ce ma depasesc.

    Am observat de 4 ani incoace de cand am renuntat sa fiu cocalarul cu MTB pe sosea , ca fiind pe cursiera sunt mult mai respectat .Sunt si eu sofer si cam stiu cand trebuie sa le fac loc masinilor , sa semnalizez cand schimb directia de mers , sa nu merg ca melcul ( sub 35 km/h prin oras) , sa le fac un pic si lor viata usoara , respectiv mie.

    Am intalnit si soferi incredibili .Intr-o zi undeva catre seara , intorcandu-ma din G.Humorului catre capitala( asa cum imi place mie sa zic Sucevei) incercand sa pedalez ceva mai tare ca sa nu ma prinda noaptea pe drum ma depaseste un Audi A3 , datorita faptului ca era coloana de la o oprire la bariera ceferista , m-am pozitionat in spatele lui , sperand sa profit de plasa cat se poate.La un moment dat cand s-a aeresit traficul vine in paralel cu mine si ma intreaba unde ma grabesc, Ii raspund ca spre Sv , la care el(dumnealui , era trecut bine peste 50 de ani sau 50 ani cum prefera unii ) se ofera sa-mi faca plasa pana in oras. A mers undeva la 45-50 pe plat si uneori 70 pe coborarea din Ilisesti.I-am multumit calduros cand ne-am despartit la semaforul din fata Lidl-ului si l-am invitat la o racoroasa bautura bahica , m-a refuzat respectuos zicand ca il asteapta acasa sotia si asa e in intarziere.

    Ramai surprins cand ai de a face cu asemenea caractere.

    Respect si la cati mai multi km in picioare fara probleme fizice si mecanice.

    1. Ciprian blogger

      Povestea ta îmi aminteşte de o păţanie de a mea din vara trecută! Veneam de la Bistriţa, după vreo 100-şi-ceva de km parcurşi. Mergând, văd că o maşină încetineşte în spatele meu şi cineva începe să filmeze. Se apropie de mine până ajungem să mergem în paralel şi discutăm pentru câteva minute! La final îmi spune să merg în faţa lui pe bandă, să poată el filma şi eu merge fără să fiu deranjat de alte maşini. Am făcut asta cel puţin 10 km.

      Respect, asemenea!

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!